Hosni Mubarak, conducatorul absolut al Egiptului de aproape 30 de ani (mai precis, 29 de ani si jumatate), se clatina. Mubarak este formal preşedintele republicii din 14 octombrie 1981, urmându-i în funcţie lui Anwar El-Sadat, dupa atentatul ucigas care i-a curmat viata acestuia. Mubarak este si Presedintele partidului-stat NDP (Partidul Nationalist Democrat), guvernand o pseudo-democratie totalitara. Mubarak si-a impus reforme, unele din ele extrem de importante si care de facto au transformat Egiptul intr-o putere regionala in Orientul Mijlociu.

Egiptul operează după reformele din 2005, sub un sistem prezidenţial multipartit, unde puterea executivă este împarţită între preşedinte şi prim-ministru. Alegeri prezidenţiale şi parlamentare sunt organizate în mod frecvent, ultimele fiind ţinute în 2005, dar ca în toate statele arabe ele sunt formale, regimul politic fiind o dictatură a unui singur partid, asa cum am mentionat mai sus. Partidele minoritare (simulacrul politic al democratiei Egiptene) au dreptul să propună candidaţi în alegeri doar în măsura în care sunt recunoscuţi de puterea politică, fapt care exclude atât reformatorii modernizatori şi secularişti, cât şi partidele islamiste. Contrar statutului de stat-neangajat, Egiptul lui Mubarak este un pilon principal al politicii Americane in Orientul Mijlociu. Desi profund pro-sovietic, Mubarak, fost pilot militar scolit in Rusia si absolvent al vestitei Academii Frunze din Moscova, a continuat politica predecesorului sau si s-a lipit de americani constatand ca de la rusi nu mai are ce sa primeasca. Avand in vedere ca a respectat intru totul termenii tratatului de pace cu Israelul, Egiptul a primit in perioada 1989-2009 de la Americani 19 miliarde de USD in echipament militar si inca 30 de miliarde de USD in ajutor economic. Daca luam in consideratie faptul ca Egiptului i-au fost sterse datorii de aproximat