In articolul precedent am incercat sa trag niste concluzii dupa ce am vizitat si am evaluat peste 400 de restaurante din Bucuresti in ultimii trei ani si ceva, restaurante despre care am tot scris pe Restograf si aici, pe WS.
Una dintre concluziile cele mai surprinzatoare a fost aceea ca bucurestenii par sa fie mult mai putin pretentiosi la mancare decat la servicii si la ambianta localurilor, in general. Si asta spre diferenta de straini, si nu numai cei din Europa Occidentala, care au o scara a valorilor oarecum pe dos. Nu e de mirare, deci, ca patronii de restaurante isi baga aproape toti banii in amenajari si decoruri, de nu le mai ramane mare lucru in buzunare atunci cand ajung la bucatarie si la camara.
Chiar daca suntem evident impotriva curentului, noi, cei de la Restograf, ne luptam pentru o mancare mai buna si mai sanatoasa. Si nu putine critici sunt trimise la adresa noastra, din toate directiile. Dinspre partea patronilor de restaurante si a bucatarilor, in primul rand, pentru ca e mult, mult mai usor sa vopsesti pereti si sa combini decoruri si mobilier care sa-i faca pe concurenti sa moara de invidie, decat sa gasesti produse de calitate si sa pui o mancare buna in farfuria clientului. Care client, fie vorba intre noi, nici nu prea mai stie ce e aceea... Dar chiar si din partea lor, a clientilor, care chiar cred ca toate cele 150 de mancaruri din meniul unui restaurant pot facute din produse proaspete, acolo, in bucatarie, si nu ii mira ca pot primi 10 feluri de mancare in 15 minute, noaptea tarziu, aproape de ora inchiderii.
Si Guvernul si ceilalti de teapa lor incurajeaza din plin starea aceasta de lucruri. Mai au foarte putin pana sa ajunga sa-i oblige pe cei din restaurante sa ia doar produsele acelea oribile de la supermarketuri sau de la marii producatori industriali, pentru ca numai aceia au toate certificatele pe care ti
