Nicolae Ceauşescu a utilizat toate resursele materiale disponibile pentru achitarea datoriei externe a ţării, în mod anticipat şi integral. În acest scop, liderul PCR a apelat şi la exporturi masive de armament, muniţie şi tehnică de luptă, fabricate în România.
Deşi URSS a impus încă de la începutul anilor '70 noi reguli, restrictive, în privinţa acordării licenţelor de fabricaţie pentru produsele speciale, autorităţile române au continuat producţia proprie de armament, muniţii şi tehnică de luptă, după modele sovietice, cu acordul Moscovei. O parte dintre acestea au fost trimise în ţările din Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Altele au ajuns în diferite state din Asia şi Africa. De exemplu, în acordul încheiat la 16 martie 1972 împreună cu reprezentanţii Guvernului Republicii Democrate Vietnam, s-a prevăzut livrarea de către partea română a 1.000 de aruncătoare de grenade antitanc RPG-7. 500 de puşti-mitralieră RPK şi 150 de puşti-mitralieră RPD cal. 7,62 mm, 8.000 de pistoale-mitralieră AKM, 6.000 de lovituri pentru RPG-2.150 de autocamioane SR-114, 30 de autobasculante de 5 tone, 20 de buldozere cu tractor S-650, 20 de autoturisme de teren M-461, 200 de bărci pneumatice, precum şi echipament complet pentru un regiment de construcţie mecanizată de drumuri - 8 betoniere, 4 trailere cu tractor U-651, 3 automacarale, 5 grupuri motocompresor, 10 buldozere cu tractor S-1300 şi scarificator, 10 rulouri compresor şi 3 concasoare.
La 4 mai 1972, Tudor Zamfira, ambasadorul României la Hanoi, a fost informat de Hoang Van Tien, viceministru al Afacerilor Externe, despre faptul că Guvernul nord-vietnamez dorea urgentarea livrărilor de echipamente militare prevăzute în acordul încheiat în martie 1972.
Autorităţile române au analizat solicitarea respectivă şi au aprobat expedierea materialelor în cursul lunilor mai şi i
