Eu nu cred ca adevarata problema in aceasta zona suprastrategica o reprezinta religia islamica, si nici macar terorismul. Adevarata problema o reprezinta batalia pentru resurse energetice, in primul rind pentru singele pamintului numit petrol. In ultima vreme, pierderile din Irak s-au mai diminuat. Prezidentiabilul republican John Mc.Cain anunta chiar o apropiata victorie. Dupa Bush, cel care a mintit o lume intreaga referitor la motivele invadarii Irakului, lucrurile merg bine; el ar mai sta in Mesopotamia inca 100 de ani. Cineva a numarat aproape 1000 de minciuni despre Irak, rostite public de catre presedintele american si sase dintre apropiatii sai intre 11 Septembrie 2001 si inceputul razboiului. Tot ce e cladit pe minciuna se darima, iar ponoasele le tragem cu totii. Desi Comisia Baker - Hamilton propunea, in 2006, un dezangajament militar, negocieri cu Siria si Iranul si tratarea serioasa a problemei palestiniene, Bush, bazindu-se pe un alt raport, al American EnterpriseInstitute,redactat de catre neoconservatorii Frederick Cagan si Jack Keane, a marit numarul de soldati din Irak cu 30.000, ca si numarul punctelor de control si de actiuni militare. Americanii s-au apropiat de sunniti, grupati in miscarea Sahwa (Trezirea), platindu-i bine si izolind Armata lui Mahdi, a siitilor condusi de clericul Al-Sadr, din sud, sprijiniti de Iran. Astfel s-au obtinut rezultate in alungarea extremistilor Al-Qaida. Banii i-au facut pe sefii de triburi mai cooperanti decit forta armelor. Dar alianta e fragila, caci, totusi, mai toti irakienii sint impotriva prezentei americane. In absenta unei puteri centrale la Bagdad, recunoscuta de toata lumea, americanii au separat cu peste 100.000 de blocuri de beton cartierele orasului pentru a opri luptele interconfesionale. Iata cum zidul Berlinului, imitat de evrei in Cisiordania, face in continuare prozeliti... Niciuna dintre cele tr