•Talciocul din Iasi aduna in fiecare duminica dimineata oameni care vand si cumpara lucruri vechi, la preturi de nimic •Toata piata de sub pasarela Nicolina este o improvizatie •Figurile caracteristice talciocului sunt jucatorii de alba-neagra, care pot castiga sau pierde, in doar cateva minute, milioane de lei
In Talciocul din Iasi, valoarea timpului este anulata de obiceiurile oamenilor. Aici, oamenii cumpara si vand orice, indiferent daca obiectele mai sunt sau nu utile, daca mai functioneaza sau daca sunt evaluate la adevarata lor valoare. Vanzatorii de nimicuri din Talcioc pot surprinde un orasean neavizat prin indrazneala cu care pot comercializa drept unealta cu largi intrebuintari orice bucata de fier neprelucrata. Acesta este, de altfel, modul in care comerciantii din Talcioc isi pot castiga painea, vanzand, cum se spune, potcoave de cai morti. In Talcioc pot fi gasite, de pilda, calculatoare si telefoane mobile din prima generatie, a caror stare de functionare impecabila o sustine doar vanzatorul. Asta pentru ca nici un obiect de aici nu are certificat de garantie si nici nu exista vreo posibilitate de a-i fi verificata starea de functionare. In standurile improvizate pe jos din ziare si pietre pot fi vazute la vanzare lampi cu gaz cu sticla sparta, ceainice fara capac, aparate de radio rusesti incomplete sau papusi din carpa rupte. Printre acestea, pot fi zarite mici piese electronice ce provin din aparate dezmembrate, piulite rupte sau intregi, chiar si papuci fara pereche. Talciocul se intinde, ca si Bazarul, sub pasarela Nicolina si ambele targuri au aproximativ acelasi regim: perimetrul de vanzare ingradit, iar la intrare se plateste o taxa. Dar, spre deosebire de Bazar, unde oamenii dintre cei mai diversi vin sa cumpere produse utile la preturi cat mai mici, Talciocul este frecventat de vizitatori fideli, veniti sa cumpere mai mult