Cum este văzută la antipozi, în Brazilia, o mică ţară europeană? O ţară europeană nu prea mare şi nu prea cunoscută, precum România? Acolo, imaginea ei geografică, istorică, politică ori economică reprezintă entităţi pe cît de misterioase, pe atît de neinteresante. Harta României - pată de culoare aflată undeva, în Estul aproape sălbatec al Vechiului Continent. în schimb, singurul ecou posibil îl produce cultura ei.
Din fericire, există şi în Brazilia o clasă de oameni cultivaţi, cu antenele îndreptate spre cele patru puncte cardinale, de unde se recepţionează continuu veşti noi; de aceea, cultura românească nu mai este acum la fel de necunoscută precum istoria, politica ori economia ţării; tot se mai ştie cîte ceva, din moment ce scriitori, dirijori şi sportivi români au ajuns în Brazilia înaintea personalităţilor oficiale.
în această ţară apare o singură mare revistă consacrată poeziei: ea este editată de Biblioteca Naţională din Rio de Janeiro, are cadenţă trimestrială, se tipăreşte în condiţii grafice excepţionale, de mare eleganţă şi se cheamă Poesia Sempre (titlu traductibil prin Pururi Poezia). Mai are însă un specific: în cei 13 ani de cînd apare, fiecare număr al ei a fost consacrat unei anumite ţări şi totodată unui anumit poet brazilian proeminent. Numărul 22 din 2006, ultimul apărut, are înscris pe copertă numele România şi pune în evidenţă opera poetului contemporan Armando Freitas Filho.
E întotdeauna o aventură pasionantă dar riscantă să urmăreşti, pe text, ce înseamnă literatura unei anumite ţări pentru o altă ţară, cu care cea dintîi nu are nimic comun, deoarece au coexistat de secole într-o naturală indiferenţă reciprocă. Pe firul acestui raţionament, surprizele provocate de numărul 22 al revistei Poesia Sempre mi se par considerabile. Editorii - şi în special ghidul acestei întreprinderi, profesorul Marco Lucchesi - au reuşi
