Traducere de Cristina Climov

Cu o experienţă de 25 de ani în consultarea politică, el condamnă atitudinea duplicitară a preşedintelui Barack Obama faţă de hotărârile puterii de guvernământ şi lipsa unui mesaj tip poveste de care cetăţenii americanii au nevoie pentru a credibiliza conducerea statului.

"Era o zi incendiară în Washington pe 20 ianuarie 2009, aşa cum mai este şi azi considerată data lansării mandatului. În timp ce urmăream discursul prezidenţial de intrare în funcţie a preşedintelui împreună cu fiica mea de 8 ani, am avut un sentiment de nesiguranţă. Nu numai că omul care ar fi putut fi atât de elocvent, a ales să transmită foarte puţine într-un moment de o asemenea importanţă, dar mai şi prevestea un viitor incert pentru alegătorii lui. Exista o poveste pe care americanii aşteptau - şi aveau nevoie - să o audă, dar el nu a spus nimic. Şi în lunile următoare a continuat să nu o ofere alegătorilor, indiferent cât de mult l-au atacat oponenţii săi.

Poveştile pe care le spun conducătorii sunt poate la fel de importante ca şi cele relatate de părinţi nouă, ca şi copii, pentru că ele ne orientează şi ne avertizează, ne vorbesc despre viziunile lor de viaţă şi despre valori. Suntem obişnuiţi să auzim poveşti cu o anumită structură, cu protagonişti şi răufăcători, un deal de urcat sau o bătălie. Oamenii au trăit 100.000 de ani înainte de apariţia primelor litere şi vor mai trece 5.000 de ani până când majoritatea dintre noi va învăţa să scrie şi să citească.

Poveştile au fost primele căi ale predecesorilor noştri de a transmite cunoştinţe şi valori. Astăzi căutăm filme, romane şi "poveşti noi" care pun evenimentele zilei într-o formă pe care creierul nostru o consideră captivantă şi memorabilă. Copiii îşi doresc foarte mult poveşti înainte de culcare, cărţile sfinte ale celor trei mari religii monoteiste sunt scrise în parabole, şi, aşa