Daca am incerca insa sa-i gasim corespondent in poezia contemporana, atunci ar trebui sa mergem pe noul continent si sa citim poemele de dragoste si cintecele de deznadejde ale lui Pablo Neruda. Desi este omniprezent in viata publica ieseana (pe unde te duci, dai de Adi Cristi, care stie tot ce misca in tara asta!), poetul nu-si neglijeaza defel chemarea sa initiala: poezia. Ci dimpotriva, am putea spune. In sensul ca permanentul contact cu realitatea are darul de-a-i incarca potentialul artistic. De altfel, poetul e mereu in contact permanent cu cotidianul, cu evenimentul, dar si cu proiectia sa in sfera semnificatiilor general umane. A contingentului ce se inalta dincolo de contingent, implantindu-si radacinile in metafizic. Fara sa gresim prea mult, putem spune ca pentru activarea "zonei" sale poetice, Adi Cristi uzeaza de o stratagema care, in cazul sau, se dovedeste a fi eficienta. Asemenea unui comandant experimentat ce poarta un razboi nevazut cu sine insusi, dar si cu lumea inconjuratoare, el il trimite pe teren, in avangarda, pe gazetar, care are un dublu rol, acela de-a cerceta si cartografia terenul, insemnind minutios harta poetica cu stegulete confectionate din bolduri si agrafe, ce desemneaza locurile unde terenul se arata a fi periculos sau, dimpotriva, propice unor confruntari de trupe, si in al doilea rind de a dezamorsa posibilele mine ramase ingropate in sol in urma bataliilor trecute. Desigur ca o parte din aceste mine explodeaza in timpul explorarilor gazetaresti, altele devin recuzita, servind drept decor in cadrul demersurilor sale lirice, transformindu-se in metafore cu un continut radioactiv ce afecteaza spiritul, producind mutatii in constiinta. Codul prin intermediul caruia trebuie descifrat (citit) mesajul poetic al lui Adi Cristi se afla ascuns in versetele din Cartea Facerii, in Exodul, din psalmii Vechiului Testament. Daca am incerca in