Un moldovean in fruntea rezistentei din Banat
Asemeni multor moldoveni care si-au parasit plaiurile natale in cautarea unui trai mai bun si Spiru Blanaru ajunge in Banat, in comuna Domasnea. Aici este "adoptat" de familia lui Nicolae Horascu, seful garnizoanei Miscarii Legionare din zona. Apropierea de familia Horascu va fi deplina atunci cand Spiru Blanaru se va casatori cu fata "gazdei" sale, Maria Horascu.
Intrarea in familia amintita va duce la intensificarea activitatii sale in cadrul Miscarii Legionare, fapt pentru care avea sa fie luat rapid in colimator de autoritati.
Pleaca la Bucuresti unde studiaza dreptul pe care-l va absolvi cu brio devenind un apreciat avocat. Viata linistita de familie (tocmai i se nascuse un baietel, Corneliu) si cariera juridica ii va fi intrerupta dupa 1947 atunci cand tot mai multi romani iau calea muntilor.
Spiru Blanaru incepe organizarea grupurilor de partizani din Banat
Odata cu anul 1947 (dupa ce comunistii au castigat alegerile din 1946, furand voturile), armata rosie incepe implantarea bolsevismului la noi in tara. Cei care constituiau o primejdie pentru comunisti erau desfiintati prin exterminare. Primul obstacol inlaturat a fost monarhia.
Au urmarit indeaproape pe ofiterii monarhisti, partidele istorice si pe legionari, care constituiau principala forta anticomunista eficienta la acea vrme. Portile inchisorilor s-au deschis. Au intrat cu miile, cu zecile de mii si chiar cu sutele de mii.
In acest moment tot mai multi banateni fug in munti ca sa scape de arestarile masive, de abuzuri si ca sa lupte impotriva comunismului Asa a luat fiinta si grupul de partizani din Teregova, condus de Spiru Blanaru, Petre Domasneanu si Gheorghe Ionescu, in 1948.
Gheorghe Ionescu a organizat comuna Teregova pentru a putea sustine si aproviziona grup
