La 3 noiembrie 1947, Adrian Holman, ambasadorul Angliei la Bucuresti, expediaza la Foreign Office Raportul confidential nr. 262, despre personalitatile din Romania primilor ani postbelici. Descoperit de Gheorghe Buzatu la Public Record Office, din Kew, London, in 1994, documentul contine amanunte deosebite despre principalii actori politici ai momentului. Privirea chiorasa cu care sunt vazuti oamenii regimului pune sub semnul indoielii unele informatii, usor de suspectat ca fiind culese din cercurile taraniste si liberale, simple colportari de zvonuri de cafenea.

DESPRE MALAXA. Din aceasta serie de amanunte la jumatatea drumului dintre barfa si informatie exacta, merita o atentie iesita din comun nota despre Nicolae Malaxa. Capitolul Remarci scoate din umbra portretul unui om de afaceri roman interbelic. Stramos, cu acte in regula al imbogatitilor de tranzitie din Romania postdecembrista: "Unul dintre cei mai inteligenti, cei mai complecsi si mai lipsiti de scrupule oameni din Romania e o combinatie de baron talhar si om de afaceri grec. Cu toate acestea, e foarte generos cu cei care l-au ajutat in anii tineretii sale sarace. Cei care inteleg temperamentul grecesc si metodele amorale ale unor mari biznismeni simt ca-l inteleg pe Malaxa. Cea mai puternica si perfecta tehnica este generoasa corupere a guvernului prin folosirea fondurilor guvernamentale. Orice avans in bani de catre Guvern pentru una din intreprinderile sale este virtual dublu decat cel suficient pentru a-i da capitalul necesar si un enorm profit, pe cand cealalta jumatate e rezervata mitei pentru oficialii care au facut posibila tranzactia". Nota lui Adrian Holman dezvaluie ca Malaxa a fost pus intr-o situatie dificila prin venirea comunistilor: "In toamna lui 1944, era proscris de Rusi ca fascist, deoarece nu putea explica prea clar relatia sa din timpul razboiului cu Germania si Antonescu. Ingi