Si poezia lui coboara la nivelul silabelor, chiar al literelor. Este o poezie a semnelor ce se divid si se compun intruna. O poezie a hieroglifelor. Despre Serban Foarta doua lucruri se pot spune cert: unu - ca-si scoate cartile cu o consecventa de invidiat pentru un autor ajuns pe culmile gloriei; doi - ca este un poet hipermanierist sau (de ce nu?) postmanierist. Prefixul posta devenit la moda, astfel ca, adaugat oricarui cuvint, oricarei notiuni abstracte, oricarui simbol, innobileaza acel cuvint si-i da, nu-i asa?, un halou cosmic, o a patra dimensiune, chiar daca celelalte trei lipsesc. Un autor modest aureolat cu un astfel de prefix poate trece fara teama in eternitatea istoriei literare. Daca este post si practica in taina postul - in poezie -, se curata de cele pamintesti si, prin aceasta prelunga abstinenta, se pregateste, indiferent cum scrie, pentru post-etemitate. Opera lui, mare, mica, va avea parte de glorie eterna. Cintat si rasfatat de elite, de degustatorii de poezie, Serban Foarta e pe cale de-a ajunge, ca si congenerul sau Brumaru, pe alte cai, desigur, ceva mai pure, la marele public. Acesta e un cistig al sau, si nu numai al sau, ci si al poeziei. Vorbeam insa de Serban Foarta si de holorimele sale, niste rime in relief. In ce consta noutatea lor? Sint ele doar simple jocuri rebusistice dincolo de care nu se ascunde nimic? Un puzzle rimat? Rimelat, cum ar zice un autor mai tinar?! Nu stiu care este opinia celorlalti; in ce ne priveste, putem spune ca aceste „jocuri" ne plac si ne emotioneaza, ne „imbata" estetic. Dupa opinia mea, Serban Foarta este singurul poet cu adevarat post-modernist de la noi. S-ar putea ca el sa fie precursorul poetilor anului, hai sa spunem, 2.150, nu? Al unei poezii de calculator, care, pornind de Mallarmé, dar si de la psalmii biblici, ajunge intr-un punct in care matematica versului se intersecteaza cu muzica sferelor