Printre premiile acordate anul trecut la celebrul festival de film înfiinţat de Robert Redford, SUNDANCE – cel mai mare și important festival de film independent din Statele Unite -, Premiul Special al Juriului pentru Documentar cu Spirit Sfidător i-a revenit peliculei Ai Weiwei – Never Sorry, realizat de Alison Klayman. Documentarul și regizoarea au participat la a șasea ediție a Festivalului de Film One World Romania (11-17 martie).
Cu siguranță, numele lui Ai Weiwei trebuie să fi fost rostit de câteva ori în 2008 și pe canalele de televiziune românești, măcar cu ocazia deschiderii Jocurilor Olimpice de la Beijing, Weiwei fiind consultantul artistic al proiectului realizat de firma elvețiană de arhitectură Herzog & de Meuron, cea care a câștigat concursul de design și construcție ale stadionului național din Beijing pe care s-au desfășurat Jocurile Olimpice de vară 2008. Dar nu acest element de biografie m-a făcut curioasă cu privire la Ai Weiwei.
În 2010 am cunoscut și colaborat cu o profesoară americană de origini taiwaneze, Meiling Cheng, care pregătea o carte despre artă contemporană chineză și despre artiștii din Beijing. Am primit câteva capitole în draft, ca un fel de introducere în temele de cercetare care o interesau. Acolo am citit pentru prima dată despre Ai Weiwei, despre proiectele sale artistice și despre numeroasele și curajoasele confruntări cu guvernul chinez și instituțiile sale.
Dincolo de a fi artist, Ai Weiwei este o marcă. Pentru el lucrează multă lume. Plătiți sau voluntari, oamenii din jurul lui Ai Weiwei înțeleg că participă la evenimente din mijlocul cărora China se vede altfel și devine altceva.
Ai Weiwei este fiul poetului Ai Qing (1910-1996), considerat unul dintre cei mai importanți poeți moderni ai Chinei. Căzut în dizgrația partidului comunist, Ai Qing este trimis în 1958 spre reeducare
