Intamplarea a facut ca la intoarcerea din Germania sa trebuiasca sa iau trenul de la Ploiesti-Sud. Am coborat din autocar in plina noapte, nerabdator sa ajung acasa. Am intrebat pe unul dintre soferi unde-i gara. - O suta de metri mai incolo, pe dreapta!, mi-a raspuns omul mirat, de parc-ar fi trebuit sa stiu unde-i Gara Ploiesti-Sud. Am luat-o in directia indicata, am ajuns intr-adevar numaidecat la gara. Mi-am luat bilet, am iesit din hala mare la o tigara. - Nu-i nici un schimb valutar pe aici?, m-a abordat un tanar cu doua genti care a iesit imediat dupa mine din cladire, inspre peroane. - Habar n-am, nu cunosc gara asta, i-am raspuns, pregatindu-ma sa-mi aprind un cui. - Unde mergi? - La Iasi. - A, cu ala merg si eu, pana la Buzau, de acolo tre' sa ajung la Galati. Pe ce peron trage? - Pe patru. Tanarul s-a mai uitat in jur, apoi a intrat cu tigara aprinsa in ceea ce crezusem ca-i un magazin. De fapt, era o bomba non-stop. Am intrat si eu, mi-am asezat bagajele langa o masuta inalta libera, mi-am luat o bere si m-am suit pe un scaun de bar. Tanarul si-a luat o cafea, a ajuns numaidecat la a doua tigara, a treia, a deschis alt pachet. - Ce slabe-s astea, parca nici nu fumez, aud ca spune. Bomba era populata cu figuri oarecum tipice pentru locul si ora aceasta (era pe la unspe seara), calatori parca rataciti sau ploiesteni amarasteni din zona: cate-un barbat la o masuta, o pereche la alta, carora li s-a alaturat si tanarul surescitat care intre timp isi luase si o bere plus inca o cafea. - Nu stiti vreun schimb valutar pe aici?, a intrebat-o si pe femeia-barmanita. - Prin zona nu-s, si, oricum, la ora asta-s inchise. - Nu puteti sa-mi schimbati dumneavoastra niste euro? - Eu nu pot, dar pot sa-l sun pe sefu'. - Bine. Barmanita l-a sunat pe patron. - Alo, sefu', vrea cineva sa schimbe niste euro... -... - Da, am. Vine patronu', i-a spus tanarului. Intre timp studia