- Editorial - nr. 181 / 1 Octombrie, 2008 Dintotdeauna, haosul a constituit mediul propice mizeriilor celor mari, furtisagurilor binecuvantate de lipsa ochiului atent ori a bratului legii. In zapaceala creata de navala catre ciolanul suculent al Puterii - cea cu rolul inalbitorului ideal fie si numai al dosarelor (fiindca nu vom vorbi aici despre constiinta politica - notiune de dictionar sublima, dar absenta cu desavarsire!) si pe fondul promisiunilor electorale din partea ambelor directii, menite sa lungeasca nasul lui Pinocchio, umilindu-l pana si pe legendarul baron Münchausen, cui ii mai pasa de "cestiuni secundare" (cum ar spune prozatorul Mihai Sin) ca de pilda raptul aurului romanesc si distrugerea iremediabila a mediului la Rosia Montana? In ciuda protestelor interne si internationale, cea mai veche localitate miniera din Romania, atestata documentar in urma cu 1.870 de ani, este, din nou, amenintata de proiectul companiei Rosia Montana Gabriel Resources! Veti spune ca tema nu este noua si ca subiectul nu constituie stire de presa. Va voi raspunde ca, mai mult decat "rating-ul", ma preocupa apararea zonei si a oamenilor de acolo, care, cu siguranta, merita alt tratament. De aceea, am scris si voi continua sa scriu pana cand un guvern responsabil va stopa vanzarea de tara, care, se stie, incepe, ca si duhoarea pestelui stricat, de la... "cap". Este treaba altor organisme sa verifice "pusculitele" unor fosti, actuali si, mai ales,viitori demnitari, innebuniti sa acceada intr-un parlament si intr-un guvern sub presurile carora sa-si ascunda... pigmentatia. Sunt convinsa ca, mai devreme sau mai tarziu, toate se platesc. Si cele bune si, mai ales, cele rele! Imi relata un prieten, prezent la una dintre "consultarile" opiniei publice (diversiune si "praf in ochii prostilor"!) pe care le-a organizat, la Bucuresti, campania "Gabriel", in legatura cu proiectul d