Abandonat de câteva decenii de localnici, cel mai vechi sat din Thassos - Kastro -, aşezat în vârful unui pisc muntos şi dominând văile şi marea, reînvie, preţ de câteva ceasuri, în fiecare zi de vară, atunci când turiştii se abat pe aici, pe traseul excursiilor cu Jeep-ul.
Deşi din Limenaria - paşnicul orăşel sudic al insulei greceşti egeene - până pe creastă nu sunt decât vreo 12 km, distanţa se parcurge într-o oră, chiar în două. Te simţi tentat să opreşti mereu pentru a fotografia trunchiurile contorsionate ca de blestem ale măslinilor seculari, stânile care par să nu aibă stăpân, urdinişurile albinelor sălbatice, agăţate de ramurile pinului roşu mediteranean sau peisajul stâncos, selenar.
La răscruci n-ai decât să urmezi săgeata scrisă de o mână sigură, care te îndrumă "To Kastro". Adică, spre cetate... Dar la fel de bine ar fi fost dacă ţi-ar fi indicat "To Kosta", penru că el, Kosta Makedos, paznicul cheii Bisericii "Sfântului Athanasie cel Mare", este cel mai cunoscut om de pe munte. El deţine cheia şi cifrul - amândouă lăsate moştenire din tată în fiu celor din neamul Makedos (care se zice că s-ar trage tocmai din Alexandru cel Mare). Îţi va descuia uşa bisericii vechi, te va lăsa să te închini Domnului, după care te va invita la masă. Iar ţie, călătorul, bine îţi va părea, căci oricât de scurt a fost drumul până în cetatea cu case de piatră şi acoperişuri de piatră, foamea înălţimilor te-a pătruns.
Taverna din vârful muntelui
La Kosta, meniul nu este foarte bogat. Arareori vei întâlni peşte sau fructe de mare - cu toate că, aşa cum spuneam, marea e doar la puţini kilometri distanţă şi, privind roată, o vezi azurind zarea. La taverna din Kastro vei putea să mănânci, mai lesne, o simplă salată choriatiki, cu mai multă brânză decât cu verdeţuri şi legume, pentru că munteanul e păstor şi nu grădinar. Porţiile nu sunt