Povestea:
Nu de puţine ori, istoria gastronomică e legată, sensibil, de istoria cea mare a omenirii. Iată, de pildă, prăjitura Malakoff – un preparat „clasic” al patiseriei franceze – îşi împleteşte povestea cu cea a războiului din Crimeea.
„Malakoff” vine de la numele unei fortăreţe din Sevastopol – „Malahov” era un mare turn de piatră din suburbia Kurabelnaia a acestui oraş.
În timpul războiului Crimeei (1853-1856), o mică localitate din apropierea Parisului – Petit-Vanves – a avut o contribuţie importantă la aprovizionarea trupelor franceze care luptau pe acel front. În 1855, când Sevastopolul a fost cucerit de trupele aliate franceze, engleze, irlandeze şi sarde, un afacerist din Petit-Vanves (cel care avea contractul de aprovizionare cu armata) a organizat o petrecere în turnul orăşelului de lângă Paris. Atunci, pentru a aminti de fortăreaţa Malahov, turnul din Petit-Vanves a fost botezat... Malakoff. În 1868, primarul oraşului francez a hotărât chiar rebotezarea întregului oraş, care de atunci începând se numeşte... Malakoff la Tour.
Cucerirea Sevastopolului avea să lase însă urme nu doar pe harta Franţei! Inspiraţi de forma turnului din Petit-Vanves (turnul Malakofff), creatorii de modă au inventant... malacovul, acea fustă largă susţinută de arcuri subţiri de oţel (mă rog, n-a fost chiar o invenţie pe de-a-ntregul, căci malacovul era doar o înnoire a mai vechii crinoline!). Patiserii francezi au creat la rândul lor o prăjitură, ca un omagiu adus luptătorilor de la Sevastopol.
Reţeta acestei prăjiturele, relativ simplă – după cum veţi vedea – am descoperit-o şi eu între cele 1501 de reţete din „Dictatura gastronomică” a lui Constantin Bacalbaşa, și v-o redau mai jos.
Reţeta:
„Amestecă 125 g de unt, 125 g de zahăr pisat, 3 albuşuri bătute spumă cu 250 g de pricomigdale muiate într-o apă zaharată
