Ce îi cere Bruce Inkango lui Moş Crăciun: "Vreau să luăm Cupa în 2013!"
S-a făcut simpatic de cum a intrat pe poarta stadionului. Zâmbetul său incurabil şi felul de a fi l-au ajutat să ardă multe etape în procesul de acomodare, jucătorii Oţelului acceptându-l de ca şi cum s-ar fi schimbat de o viaţă alături de el, în vestiar. A şi marcat de la primele apariţii în tricoul roş-albalbastru, câştigându-şi într-un fel locul între primii 13-14 oameni ai Campioanei Inimilor Noastre. Bruce Inkango este o pată de culoare eficientă în grupul "Oţelarilor" şi n-a strâmbat nici măcar o secundă din nas când i-am propus să pozeze în Moş Crăciun. "Moche? Oh, la, la, înseamnă că nu sunt frumos?", a părut uşor dezorientat, dar tot cu zâmbetul pe chip, francezul cu rădăcini congoleze. E drept, în limba Hexagonului, "moche" înseamnă urât. Citiţi un interviu savuros acordat revistei oficiale a clubului cu atacantul fâşneţ al Oţelului, care tocmai şi-a revenit după o accidentare sâcâitoare.
- Bruce, vrem să ştim totul despre tine. Nu s-a scris deloc despre atacantul care a marcat câteva goluri pentru Oţelul...
- (râde) Şi ce aţi dori să ştiţi? Cred că am câteva de povestit. Păi, am început fotbalul la opt ani, la un club de amatori de cartier. Apoi, la 14 ani se poate spune că am intrat cu adevărat în fenomen. Ajunsesem la AS Cannes, club care formează jucători, club care i-a modelat şi pe marele Zidane, Clichy de la Manchester City, Patrick Vieira sau Micoud. La 18 ani am semnat contract de profesionist cu AS Cannes şi am fost transferat la Neuchatel Xamax, dar am stat puţin acolo. Ulterior, am plecat la Racing Club de Paris, unde am avut un început de sezon grozav. Acel start m-a propulsat direct în liga a doua franceză, la Angers, apoi la Cherbourg şi la Red Star, club din Paris.
- Te-ai mişcat ceva vreme. Din datele culese despre tine, î
