Afaceri de milioane de euro, moguli născuţi din cenuşa războiului, politicieni care pretind liberalizarea vizelor pentru cetăţenii unui stat în care singura taxă certă este aceea de protecţie şi o secesiune născută din frica şi ura dintre Nord şi Sud - acesta este, într-o schiţă simplă, peisajul care defineşte azi Kosovo. La doi ani şi jumătate după declararea independenţei şi la câteva zile după recunoaşterea ei implicită de către Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga, cel mai nou stat al Europei oferă fiecărui vizitator ceea ce doreşte să vadă. Suporterii independenţei pot vedea cum economia şi instituţiile kosovare se construiesc piatră peste piatră cu "macaralele" Statelor Unite şi ale Uniunii Europene. Scepticii au în prim-plan scenele din Mitrovica: în oraşul din Nord, demonstraţiile sârbilor încă se mai sfârşesc cu vărsare de sânge, argument că o declaraţie de independenţă susţinută de cele mai puternice state ale lumii nu poate stinge setea de răzbunare între două popoare încăierate în urmă cu zece ani în ultimul război al mileniului doi.

EUROVISIONUL - VISUL DIPLOMATULUI KOSOVAR

"De ce nu ne recunoaşteţi independenţa? România nu este corectă! Nu ne trataţi ca pe nişte egali! Nu putem nici măcar să concurăm la Eurovision!", aproape că strigă la ziariştii din România şi Cipru Vlora Citaku, ministrul adjunct de Externe al Kosovo. Scena se petrece într-un restaurant cochet din Priştina, unde tânărul ministru în vârstă de doar 29 de ani încearcă să convingă jurnaliştii că merită să susţină cauza independenţei la Bucureşti şi Nicosia, două dintre cele cinci capitale UE care încă se mai opun declaraţiei unilaterale din 17 ianuarie 2008, prin care Kosovo s-a rupt de Serbia. Vlora Citaku nu este supărată doar de acest refuz, şi-ar dori la fel de tare şi altceva: liberalizarea vizelor, adică dreptul kosovarilor de a circula fără nici o restricţi