Alături de Ţălnar (56 de ani), la Oman Club, formaţie din liga a doua, este şi Mircea Oaidă, fostul preparator fizic de la Dinamo
Cum este această experienţă pentru dumneavoatră?
Am văzut şi eu ce înseamnă să lucrezi în străinătate. Acum ştiu care e diferenţa între a antrena în România şi în altă parte.
Şi care e diferenţa?
Acolo eşti lăsat în pace, lumea îţi apreciază munca şi nu e este vorba de o ţară extrem de avansată în fotbal. L-am văzut pe preşedinte de două ori, am lucrat mereu cu directorul sportiv.
Care este nivelul ligii secunde în Oman?
Ei acum încearcă să treacă la profesionişti, sunt semi amatori. Jucătorii sunt destul de talentaţi, au calităţi fizice, dar sunt dezorientaţi din punct de vedere tactic. Mi-a fost destul greu, mai ales în prima fază, dar au fost receptivi.
În ţările arabe şeicii care deţin echipele sunt destul de greu de mulţumit. Aţi avut probleme din acest punct de vedere?
Nu, după fiecare victorie, a doua zi venea cu prima, erau foarte corecţi, nu te întrebau de ce faci două ore de antrenament, de ce îi omori, de ce a intrat ăla sau l-ai scos pe celălalt. Din acest punct de vedere, «şeicii» din fotbalul românesc sunt mult mai pretenţioşi.
Să înţeleg că nu aţi avut mari probleme de adaptare?
Nu chiar. A fost şi Mircea cu mine (n.r. - preparatorul fizic Mircea Oaidă) şi m-a ajutat enorm. A doua zi după ce am aterizat am zis că mă întorc. Erau 50 de grade, iar cel care ne-a dus acolo ne-a luat la o plimbare prin deşert. Din cauza căldurii am slăbit 18 kg. Am prins sărbătoarea care marchează sfârşitul Ramadamului, un fel de Crăciun la noi. La ei în loc de porc se taie cămila. Am mâncat carne de cămilă şi pot să spun că e mult mai bună decât cea de porc.
Cum văd oamenii fotbalul în Oman? Vine lumea la stadion?
Oman Club este cea mai veche
