În anul 1970, senatorul american G. Nelson a consacrat ziua de 22 aprilie ca „Ziua Pământului“, obiectivul acestei iniţiative fiind de a trezi clasa politică americană din dezinteresul şi dispreţul pe care le arăta faţă de mediul înconjurător. Prima ediţie a „Zilei Pământului“ a fost celebrată de aproximativ 20 de milioane de americani, majoritatea tineri studenţi sau activişti ai mişcării pentru pace. În anul 1990, „Ziua Pământului“, devenită între timp un eveniment internaţional, a fost celebrată de peste 200 de milioane de oameni din 141 de state, în acelaşi an fiind înfiinţată şi organizaţia „Earth Day USA“, care coordonează pe plan internaţional desfăşurarea acestui eveniment. În pre-zent, „Ziua Pământului“ este celebrată de aproximativ 300 de milioane de oameni şi de peste 4.000 de organizaţii neguvernamentale din 170 de state ale planetei. „Ziua Pământului“ a devenit un simbol al luptei mişcării ecologiste în încercarea de a salva planeta de la distrugerea la care o condamnă lăcomia marilor concerne şi ipocrizia guvernelor. Dacă în SUA şi în Uniunea Europeană cetăţeanul de rând resimte tot mai acut necesitatea de a se implica în ocrotirea mediului, în România, pentru majoritatea cetăţenilor „Ziua Pământului“ este un eveniment necunoscut sau ignorat. În ciuda acţiunilor ecologiste promovate fie de societatea civilă, fie de diferite instituţii de presă, problemele de mediu cu care se confruntă România sunt tot mai grave. Defrişările masive şi iraţionale, poluarea industrială, mizeria cumplită din marile oraşe, ineficienţa cu care guvernul şi administraţia locală gestionează problemele de mediu, corupţia care bântuie în interiorul instituţiilor cu responsabilităţi în domeniu aproape că au provocat în România un fel de apocalipsă ecologică. Principalul efect al poluării la care este supus mediul înconjurător din ţara noastră este deşertificarea. Aproximativ opt mi