Capitalismul responsabil nu poate fi imaginat fără o presă responsabilă. O ştire din Brazilia, preluată săptămâna trecută de BBC, ar fi meritat o soartă mai bună în presa românească. Un realizator TV, celebru pentru emisiunile sale despre crime, a fost arestat sub acuzaţia că el însuşi comanda omoruri, la care echipa sa ajungea prima, realizând ratinguri senzaţionale. Vedeta era implicată într-o reţea de traficanţi de droguri şi, dacă tot ajungea să comande crimele, îmbina, cum s-ar spune, utilul cu plăcutul.

Semnificaţiile acestui fapt divers sunt tulburătoare. Nu poţi să nu te întrebi până unde se poate merge pentru un dram de audienţă în plus. Şi cât de departe suntem noi de cazul din Brazilia. Oare OTV nu a fost gata să transmită o sinucidere în direct? Oare uităm cu câtă voluptate este exploatată moartea, cum bliţurile şi camerele de filmat  - mânuite de oameni, să ne înţelegem! - se înghesuie să prindă şi să transmită publicului înfometat cât mai multe cadavre?  Desigur, realizatorul TV brazilian nu s-a mulţumit doar să exploateze în mod cinic o anumită realitate. A ajuns să o şi creeze. El se află, aşadar, cu un pas înaintea altor confraţi. Dar, numai cu un pas...

Exploatarea morţii, inducerea panicii sau cultivarea goliciunii sunt tot atâtea semne ale îndepărtării presei de la îndatoririle pe care singură şi le-a asumat în zorii capitalismului. Acele manifeste generoase au transformat-o într-unul dintre stâlpii sistemelor democratice şi au creat, în decursul unui secol şi jumătate, instituţii în faţa cărora nu poţi decât să te pleci cu respect. Între timp, goana după audienţă şi bani a ros temeinic la soclul ridicat de clasicii presei. Nu se poate imagina, evident, o presă puternică şi cu adevărat liberă fără o construcţie financiară solidă în spatele ei. Problemele apar când această construcţie ajunge să fie pusă înaintea jurnalis