Comisia de premiere a fost formata din acel sef cu mina flasca, cel care, indubitabil, n-a catadicsit sa citeasca vreun text de-al concurentilor, fiind pus doar cu numele; din directorul Bibliotecii, care, l-am "zapsit" eu, se pricepea la literatura cum ma pricep eu la limba mayasa sau Vanghelie la gramatica romana. Al treilea membru al comisiei sigur ca a citit textele. Acum citiva ani, dupa insistentele prietenei Alina Tacu, care era pe atunci redactor-sef la un ziar iesean, m-am inscris la un concurs literar dintr-un oras dunarean. Trebuie sa va spun ca eu socot munca literara ca fiind dirza si singuratica, nu ai cu cine te intrece, decit cu tine insuti. Gindind astfel, nu exclud concursurile profesioniste, cinstite, adevarate, putine care exista in tara aceasta, cum sint Premiile Ziarului de Iasi, in care cred. Am primit apoi un telefon prin care am fost informat ca am cistigat un premiu. Pe la mijlocul lui noiembrie, aproximativ ora 10, am ajuns in urbea cu pricina. De la gara am traversat oraselul pe jos, admirind o zona de vile antebelice, multe refacute dupa gustul mai nou, vile care dovedeau ca oamenii de pe aici vor si stiu sa traiasca bine. Bineinteles, au si cu ce. La Biblioteca Judeteana ma intimpina simpaticul director. Cafele. Felicitari. Vorbe ieftine la tigari scumpe. O secretara fisneata si bine nutrita, cum zice francezul, ne etala pe masa cafele, saratele, pieptu-i generos si alte dulciuri. Mai erau citeva ore pina la ceremonia de decernare a premiilor. Directorul imi propune sa ma odihnesc „nitel". Nu, zic, am sa dau o raita prin oras. In zona administrativa a orasului era liniste. Mi s-a spus ca multa lume din oras este plecata la lucru in Occident. Bancile din parcuri, afisele, etc erau vopsite in tricolor. Un primar de la „Romania Mare" a ordonat astfel, dupa modelul lui Funar, omul cu ochii de gheata, cine isi mai aminteste de el. Acum e acel