Două cruciuliţe de aur şi sidef străluceau pe capacul sicriului în care se odihnea zilele trecute, după ce un atac de inimă îi rupsese brusc firul vieţii, marea dansatoare Argentina. Una este Crucea Legiunii de Onoare. Cealaltă era Crucea ordinului Spaniol Isabella.
Dintre toate femeile Spaniei, Franţa n'a decorat decât pe Argentina. Iar republica spaniolă îndată ce s'a născut acum câţiva ani, nu a avut alt gând mai grabnic, decât o decoraţie, cea mai mare decoraţie, pentru Argentina. Şi Franţa şi Spania recunoşteau astfel geniul celei mai mari dansatoare pe care a avut-o Europa după Pavlova şi o apropiau astfel de sufletul.
Într'adevăr, a fost o minune Argentina. Zeii risipesc rar darul poeziei, mai rar darul muzicii, şi mai rar darul picturii şi foarte, foarte rar, darul dansului. Argentinei, zeii i-au vărsat din plin în leagăn comoara cu toate secretele dansului pentru ca ea să uimească Europa şi întreg globul cu arta ei fără pereche.
Argentina s'a născut la Buneos Aires şi numele ei adevărat era Antonia Dolores Meree. Părinţii săi erau de pură rasă spaniolă, tatăl castilian iar mama anadaluză. Amândoi erau dansatori şi de aceea, la patru ani - Argentina - care căpătase acest pseudonim după ţara de naştere - şi-a făcut cea dintâi apariţie în public. Alţi trei ani a lucrat apoi în corpul de balet al Operei din Madrid. N'a fost nevoe de mai mult, pentru ca la 11 ani, Argentina să devină prima balerină a baletului spaniol.
Orice copil ar fi fost în culmea fericirii. Argentina era însă mereu îngândurată. Nu putea suferi forma clasică şi monotonă a baletului spaniol, aşa cum au învăţat-o profesorii ei. Simţea clocotind în vine şi în muşchi un alt dans, adevăratul dans al Spaniei. Convinsese pe reparatorul de castagnete al Operei să-i facă o pereche de castagnete mici, pe mărimea ei. Se închidea singură cu ele într'o
