În cine mai pot avea românii încredere? La ora în care la Kiev se pregătea dezlănţuirea represiunii, o parte din massmedia şi majoritatea parlamentarilor şi-au dat mâna, pecetluind soarta democraţiei româneşti.
În mod normal, la această întrebare ar fi chemaţi să răspundă chiar cei cărora românii le-au încredinţat, în 2012, frâiele statului. Or, guvernanţii şi parlamentarii puterii par extenuaţi de efortul de a găsi formule legislative convenabile spre a amnistia legiunea de demnitari corupţi ajunşi după gratii sau riscând să ajungă după gratii graţie reformei justiţiei efectuate cândva de cuplul Băsescu-Macovei.
În ziua de 10 decembrie, această reformă a fost lichidată. La data care va intra probabil în istorie ca "marţea neagră a parlamentarismului românesc", deputaţii au luat cu asalt legea, punându-se deasupra ei. Mai degrabă în taină, decât pe faţă, fără dezbateri publice, la adăpostul unui vot al Comisiei Juridice conduse de un membru al PC, partidul fondat de un fost securist, parlamentarii s-au repezit să prefacă normele statului de drept în inversul lor.
În Camera Deputaţilor majoritatea USL-istă a amendat Codul Penal. A modificat chiar termenii legii, a redefinit, peste capul românilor şi în răspăr faţă de interesul lor, noţiuni precum cel de "funcţionar public", a schimbat înţelesul "conflictului de interese", al unor concepte precum "incompatibilitatea", sau "abuzul în serviciu". Parlamentarii s-au sustras răspunderii. Au înmuiat Codul Penal astfel încât să-l transforme într-un leu de mucava, dacă se încearcă pedepsirea parlamentarilor corupţi.
În fine, puşi acum exact un an paznici la stână, lupii au completat operaţiunea punerii la adăpost a escrocilor, mituitorilor şi mituiţilor. Au golit de miez şi sens instituţii precum DNA şi ANI şi au exclus actele administrative din sfera conflictelor de interese, ast