In finalul Declaratiei politice tinute ieri in Parlament, Calin Popescu Tariceanu a cerut Serviciului de Telecomunicatii Speciale sa puna la dispozitia CSAT inregistrarea convorbirilor telefonice cu Ilie Botos si Traian Basescu din 27 mai 2005.
Prompt, stupefiant de prompt, seful STS a declarat ca nu poate da curs solicitarilor, deoarece "STS nu detine nici o inregistrare a convorbirilor telefonice ale premierului".
Raspunsul a fost justificat astfel:
"Nu se efectueaza interceptari in retelele administrate de STS, acest lucru fiind stabilit expres in legea de functionare si organizare a institutiei".
Mai mult, el a tinut sa precizeze:
"Conform legii, este interzisa orice interceptare, iar orice tentativa de ascultare constituie atentat la siguranta nationala".
Dezvaluirea continutului celor trei telefoane, fie si sub forma punerii la dispozitia CSAT, ar fi transat definitiv chestiunea "firului portocaliu". De la declansarea scandalului, premierul n-a ostenit a sustine ca a dat un telefon. E greu de crezut insa ca a zis Alo! si, auzind vocea procurorului general, a inchis, speriat, ca un amant care nimereste vocea sotului incornorat la telefonul la care, de regula, ii raspundea sotia. Convorbirea dintre premier si procurorul general a durat. A avut replici de o parte si de alta, dar mai ales nuante de ton. In chip asemanator, convorbirea procuror-presedinte, care a dus la ceea ce presedintele a numit mediere intre Executiv si juridic, a durat cum a durat si convorbirea presedinte-premier, imediat dupa plangerea lui Ilie Botos.
Sa nu fi stiut Calin Popescu Tariceanu ca legea interzice STS inregistrarea convorbirilor?
Fireste ca a stiut.
Nu de alta, dar Declaratia din Parlament n-a fost o replica data spontan, ci un text elaborat de consilieri, citit si rascitit inainte de a fi prezentat in Parlament.
Sun
