După ce a creat lumea, Dumnezeu a adunat la El conducătorii tuturor naţiilor pentru a le împărţi daruri. Fiecărui teritoriu i-a dat câte ceva cu care poporul său să se poată mândri, însă României i-a dăruit cât au primit toate celelalte la un loc: mare, câmpii mănoase, dealuri cu vii şi livezi, munţi înalţi acoperiţi cu păduri, bogăţii subterane, oameni inteligenţi şi frumoşi... Văzând acest fapt, toate celelalte popoare L-au întrebat pe Dumnezeu:
- De ce, Doamne, ne-ai dat aşa de puţin, iar românilor atâtea bogăţii?
- Le-am dat de toate, e adevărat, dar să vedeţi ce conducători le dau!, a răspuns Dumnezeu.
Este o glumă veche, însă mereu actuală.
Dacă nu te bucuri de ceea ce ai, este ca şi cum n-ai avea. Dar este păcat şi să nu ştii ce ai.
Până în 1989 am trecut printr-o epocă în care patriotismul şi naţionalismul erau duse până la extrem. Erau scoase în evidenţă valorile naţionale, însă numai cele care corespundeau intereselor orânduirii comuniste. Multe erau ascunse cunoaşterii generale. Printre acestea se aflau şi cele legate de credinţă, de iniţiere, de adevărata cunoaştere a existenţei.
Surse istorice, a căror vechime se pierde în negura vremurilor, au afirmat că spaţiul Carpato- Dunărean este punctul central de plecare a civilizaţiei pe Pământ. Există suficiente descoperiri arheologice care întăresc această afirmaţie.
Cea mai veche scriere, descoperită pe mapamond, nu este cea sumeriană, cum s-a crezut, ci aceea descoperită la Tartaria, în judeţul Alba, încă din anul 1961. Tăbliţele de la Tartaria au fost scrise cu aproximativ două milenii înaintea celor sumeriene. Sunt trei tăbliţe din lut ars pe care se găsesc inscripţii a căror traducere ar fi "Nobilul care ştie tainele va merge în Rai". Apare pe ele şi semnul crucii, însemnând că acesta este un simbol străvechi, precreştin. Iată că cea mai veche s
