Mihai Mariş, un avocat din Arad, a emigrat din România în 2005, cu destinaţia Ottawa, Canada. În 2007 a absolvit două programe de master, în dezvoltare internaţională şi administraţie internaţională, dar nu se declară mulţumit de parcursul profesional realizat până acum. Având experienţa emigrării, românul îi sfătuieşte pe cei care se decid să facă acest pas "să încerce aventura. Dar, dacă sunt căsătoriţi, să se ajute unul pe altul, să lase deoparte frustrările, să pună umărul amândoi şi să aibă grijă de copii. Aici este mult libertinaj". Evenimentul Zilei: Când aţi decis să plecaţi din România spre Canada?
Mihai Mariş: Am părăsit ţara în iunie 2005. A fost o decizie a soţiei care lucra la Camera Deputaţilor.
EVZ:De ce aţi ales Canada ca destinaţie finală?
M.M.: Am ales Canada fiindcă primea imigranţi. În plus, e o ţară care-ţi dă cetăţenie după cinci ani. În 2005 nu eram siguri de intrarea noastră în UE. Procesiunea dosarului de selecţie a durat 4 ani, între 2001 şi 2005. Am făcut aplicaţie pentru Ontario. În alte provincii se pleca mai uşor, dar nu am ştiut.
EVZ: V-a ajutat cineva odată ajuns în Canada?
M.M.: Un văr de-al soţiei ne-a ţinut la el, în Toronto, 10 zile, dar ne-am mutat în Ottawa, unde locuim şi astăzi.
EVZ: Aţi avut parte de momente dificile?
M.M.: Cel mai dificil moment a fost starea de tensiune de cuplu care se instalează aici, odată ajunşi, văzând că nu există nici măcar un câine care să aibă "colaci în coadă", dintre cei la care visam în ţară. Eu am mers mai departe datorită bunului meu prieten, profesor de limba franceză, Morissette, care a fost mereu alături de mine, până în ziua de azi. Cel puţin odată pe lună ieşim împreună la restaurant. El este un fost ziarist, fost deputat pequist în Quebec şi autor de cărţi. Vreau să spun că eu nu vorbeam o boabă nici franceza, nici engl
