Bradul de Craciun este, fara indoiala, un simbol al sarbatorilor de iarna. Tuturor ne place sa il impodobim cu beteala, globuri de toate culorile, lumanari si beculete. Dar de unde am mostenit noi acest obicei?
Ei bine, se pare ca traditia bradului de Craciun a fost instaurata pentru prima data in Germania cu aproape 1000 de ani in urma cand, Sf. Boniface, care a convertit germanii la crestinism, a trecut pe langa un grup de pagani care venerau un stejar.
De suparare acesta a taiat stejarul si, spre marea lui surprindere in locul stejarului s-a inaltat un bradut. Sf. Boniface a luat micul pom ca semn al credintei in Dumnezeu. Dar, abia in secolul XII crestinii practicanti au inceput sa decoreze brazii in perioada craciunului.
Se pare ca bradul a fost decorat pentru prima data la Riga in 1510. La inceputul secolului al XVI-lea, Martin Luther a decorat bradul cu lumanari, pentru a le sugera copiilor sai sclipirea stelelor de pe cer.
La mijlocul secolului al XVI-lea, apar in Germania primele targuri specializate in vanzarea de cadouri, de obicei mancare sau obiecte de folosinta practica. Figurile modelate de brutari din paine, care apoi erau agatate in brad ca ornamente, aveau mare trecere.
Beteala a fost inventata in Germania pe la 1610. In acea vreme nu era numai argintie, era chiar din argint! Au fost inventate masini pentru obtinerea unor folii subtiri. Argintul era durabil insa oxida repede, astfel ca au fost incercate diverse aliaje de plumb si cositor, dar produsul era atat de greu, incat se rupea sub propria greutate. Astfel incat argintul a fost folosit pana la mijlocul secolului al XX-lea.
Obiceiul bradului de Craciun a devenit in mod gradual cunoscut in toata Europa. In anul 1841, in Anglia bradul de Craciun a devenit popular odata cu ornarea lui cu diverse fructe, prajiturele si lumanari