Dintr-o pasiune puternica pentru Bucurestiul de demult, in 1990, Laura Nicolau - o fosta bibliotecara - a pus baza fundatiei Jaristea: cu mancaruri alese, cu vals vienez, cu romante, vechi balade romanesti si cantece de dor. IA-TI BUCURESTII... Dintr-o pasiune puternica pentru Bucurestiul de demult, in 1990, Laura Nicolau - o fosta bibliotecara - a pus baza fundatiei Jaristea: cu mancaruri alese, cu vals vienez, cu romante, vechi balade romanesti si cantece de dor.
Au fost cateva voci care au marturisit neoficial ca aerul locantei Jaristea "bate" spre desuet. Si chiar daca Jaristea nu este reprezentativ pentru vechiul Bucuresti - deoarece este un local nou - , Laura Nicolau, patroana, a incercat sa readuca spiritul de altadata al Capitalei. Prin amenajarea interioara a locului cu obiecte vechi, de consignatie - prin mancarurile specifice, prin vestimentatia pe care a impus-o personalului, prin limbajul arhaic pe care si l-a insusit si prin spectacolul de "variete" al casei. A vrut ca Jaristea sa fie un popas al amintirilor dintr-un oras al anului 1900, cand, se spune, oamenii aveau o educatie aleasa, iubirile erau mai curate, mai pasionale, lumea avea o cu totul alta fata.
"Totul se-nvartea, orasul Bucuresti era foarte pitoresc cu nenumaratele sale biserici, cu ulitele stramte, cu palatele sale, cu gradinile nesfarsite. Cantecele, dansurile, bucatele, muzica erau primite cu savoare, se dansa cu frenezie in orice restaurant, lautarii si ritmurile lor induiosau, se canta si se dansa nebuneste cu toata caldura, cu toata nebunia inteleapta a vremii, coconii vorbeau de cai, de femei si de vinuri cu foarte multa admiratie, traiau intr-o lume stilata, purtau melon cenusiu, monoclu si pantalon pepit si aveau o floare la butoniera. Aceasta lume incercam noi s-o readucem aici, la locanta Jaristea, mereu vie si nemuritoare", spune Laura Nicolau, stapana casei,