- argument -
Într-un interviu recent, acordat cotidianului britanic The Guardian, Woody Allen observa că lumea se află într-o stare imposibilă din cauza faptului că aproape toate deciziile noastre se iau pe baza sentimentelor, nefiind motivate de raţiune, bun-simţ sau alţi factori. Venită din partea unui atît de celebru anxios, afirmaţia capătă o aură specială. Se pare că în lume se mizează, mai mult decît în alte vremuri, pe latura emoţională a firii umane. Cartezianismul nu mai e de preţ, iar, după unii, e o filozofie depăşită.
DE ACELASI AUTOR Cisterna de cafea Cutremure şi alarme O simplă parolă Pavilionul dintre nuferi Studii neurologice din ultimii 20 de ani au scos la iveală faptul că raţiunea şi simţirea (emoţia) îşi au fiecare rolul său bine determinat în funcţionarea normală a minţii umane şi că una fără alta ar duce la situaţii aberante. Pe baza acestor studii, cercetătorul Daniel Goleman a dezvoltat conceptul de inteligenţă emoţională, care a avut un mare impact în domeniul psihologiei. Cu alte cuvinte, contradicţia clasică dintre datorie şi pasiune, aşa cum apărea în operele lui Corneille şi Racine, nu mai e o contradicţie. Mai nou, pentru un efect benefic, datoria – adică raţiunea – nu trebuie opusă pasiunii, sentimentelor şi emoţiilor, ci îmbinată cu acestea. Teoriile moderne spun că, dacă inteligenţa raţională (IQ) pare să fie un dat înnăscut, care nu poate fi schimbat, inteligenţa emoţională (EQ) poate fi îmbunătăţită prin educaţie. Astfel, emoţiile pot fi conştientizate şi controlate. În esenţă, ar fi vorba de acel gen de educaţie care formează caracterul.
Dar dacă în ţările cele mai civilizate s-a ajuns la o mai mare acceptare şi înţelegere a „emoţionalităţii“, aşa încît pînă şi Woody Allen o remarcă, înseamnă că la noi, în spaţiul public, în ultimii 20 de ani s-a petrecut de-a dreptul o revoluţie. În America, Robert De Niro, c
