Reuniunile "informale" ale Guvernului Boc seamana tot mai mult cu acelea ale consiliului national al vreunui partid important: au loc la munte sau la Vila 2 Lac, la Snagov, ba chiar si la Palatul Victoria. Iar presedintele real al acestui puternic nou partid de 70% este insusi presedintele tarii, ceea ce ii mai confera noii formatiuni politice cateva procente, desi nu avea nevoie ca sa guverneze discretionar nici macar de-o sutime.

Cat despre criza, in toate gurile ea este, pentru noi, una viitoare, de parca nu s-ar vedea cu ochiul liber ca e in toi, se inchid fabrici, se disponibilizeaza oameni, iar cresterea economica prognozata pentru anul acesta a si inceput sa dea inapoi ca racul, pana la nivelul zero si poate sub. In schimb, nu ducem lipsa de ample miscari de imagine. Una dintre ele, povestioara cu dl Gabriel Oprea care se duce, in prima zi de lucru dupa Anul Nou, ata la casierie (care?) sa achite un miliard si ceva de lei, incasati drept compensatie la o pensionare fara obiect acum.

Dl Boc ne-a spus-o in fata, cu decizia care il caracterizeaza, desi cred ca un jurist ar cam trebui sa stie ca nici chiar din pozitia de prim-ministru nu poate da legi cu actiune retroactiva. Or, miliardul si ceva compensatie al dlui Oprea era, cum ar spune Conu’ Leonida, "dupa legea a veche", iar cea noua se aplica din momentul publicarii ei in Monitorul Oficial. Dar inaintea dlui prim-ministru daduse un bun exemplu de demagogie populista dl ministru Radu Berceanu cu cei douazeci si ceva de directori dati afara pentru ca aveau salarii prea mari. Las la o parte faptul ca majoritatea acelor directori ar fi fost numiti, zice-se, chiar de dl Berceanu, in trecutul domniei sale mandat. Nu era normal sa se faca mai intai o analiza a agentiilor si directiilor unde lucrau acestia, sa se vada ce eficienta au, apoi sa se anunte ca, in ciuda rezultatelor, sa zicem bune,