Una dintre cele mai frumoase gimnaste, Vasiliki Millousi, zîmbeşte aproape întotdeauna şi vorbeşte cu plăcere despre marea pasiune din viaţa ei: sportul

Grecia a avut la Jocurile Olimpice de la Londra o singură gimnastă calificată, Vasiliki Millousi. Nu a ajuns în nici o finală, în schimb a admirat-o de pe margine pe Cătălina Ponor, sportivă alături de care a urcat anul acesta pe podiumul de la bîrnă din cadrul etapei de Cupă Mondială de la Gent. La acel concurs, Ponor a cucerit aurul, Diana Bulimar, argintul şi grecoaica, bronzul.

- Vasiliki, e destul de greu să fii gimnastă. De ce şi cînd ai început să practici acest sport?

- E ca în alte sporturi, dacă vrei să devii campion, trebuie să urmezi reţeta: răbdare, perseverenţă şi mult efort! Eu am început cînd aveam patru ani şi o priveam cu admiraţie pe sora mea, care era la gimnastică.

- Pe cine ai avut ca model, cînd ai început gimnastica?

- Nadia Comăneci, ea fost un model pentru mine, o admiram întotdeauna.

- Ce superstiţii ai înainte de o competiţie?

- Nu sînt superstiţioasă, înainte de o competiţie mă concentrez doar pe exerciţiul meu şi pe nimic altceva.

- În cariera unui sportiv, sînt şi momente grele. Care e principala sursă de putere şi motivaţie?

- Familia, deoarece mă susţine în tot ceea ce fac. Dar iubirea şi pasiunea pentru gimnastică mă ajută să trec peste greutăţi.

- Ce e mai greu pentru un sportiv, să ajungă pe primul loc sau să se menţină acolo?

- O poziţie în top, doar pentru moment, nu înseamnă mult. Dacă reuşeşti să te menţii în fruntea clasamentul pentru o perioadă îndelungată, merită să fii numită campioană!

- Printre hobby-uri ai dansul şi muzica. Care e procesul de creare a unei coregrafii?

- Alegem melodia şi trebuie să facem în aşa fel încît fiecare pas să corespundă linie