Reacţiile stârnite de stenogramele discuţiilor private dintre Vîntu şi o serie de jurnalişti şi politicieni au scos la iveală, încă o dată, extremul maniheism care domină spaţiul public românesc. Expresia ultimă mi s-a părut a fi cazul lui Costi Rogozanu, unul dintre cei mai echilibraţi jurnalişti ai trustului, care a publicat un articol despre Mark Twain. Instantaneu, fără nici o legătură cu tema articolului, pe blog au apărut comentarii de o extremă virulenţă, fără legătură cu subiectul, în care autorul este bălăcărit în toate felurile pentru delictul de a scrie într-una din publicaţiile „mogulului".

Mai puţin flagrante, dar pe aceeaşi linie, au fost reacţiile unor colegi de presă, care au început să-i acuze fără discriminare pe toţi cei prezenţi (fără voia lor) în respectivele stenograme de slugărnicie, lichelism etc. Faptele, cel puţin aşa cum rezultă din text, nu justifică deloc asemenea reacţii extreme. Desigur, într-o lume ideală, Corina Dragotescu i-ar fi închis telefonul patronului care încerca să o convingă să renunţe la o transmisiune în direct, iar Stelian Tănase n-ar fi trebuit să ceară voie aceluiaşi patron să participe la o dezbatere într-o televiziune concurentă. Dar, ştim cu toţii, lumea în care trăim e departe de a fi perfectă; una peste alta, Corina Dragotescu a realizat cu deplin profesionalism transmisia respectivă, deşi nu convenea deloc „orientării" postului, iar Stelian Tănase a rămas coerent cu sine însuşi. Stenogramele ne dezvăluie un patron de media grobian şi megaloman, dar încă îmi sunt neclare motivele pentru care ele au fost făcute publice de către procurori - altele decât cel de a „desfiinţa" o serie de personaje ostile actualei guvernări.

În mod mai general, întâlnesc tot mai des următorul tip de comportament: cutare exprimă un punct de vedere; dacă acesta nu ne convine, nu argumentăm împotriva respectivului punct de ve