Jocurile Olimpice in varianta comerciala nu au mai multe sanse de reusite decit cele clasice, pe modelul „Sportul pentru toti“. Atena, 6 aprilie 1896. Cel mai important eveniment sportiv al secolului XIX. Reinvierea Jocurilor Olimpice, datorata baronului francez Pierre de Coubertin si negustorului greco-roman Evaggelos Zappas. Spiritul olimpic, definit de „citius, altius, fortius", „important este sa participi, ai invins, continua, ai pierdut continua" si de inaltatoarea regula a amatorismului. Jocuri destinate „barbatilor maturi" (fara picior de femeie pe acolo!) si, mai ales, care fac sport de placere. Interzis hamalilor din porturi prezenta la concursurile de haltere, maistrilor militari care dau cailor ovaz, la concursurile hipice, dar accesibil maestrilor de scrima sau marinarilor de cursa lunga (in cursurile de inot). Muncitorul Jack Kelly trebuie sa astepte sa-i creasca micuta Grace, pina devine principesa de Monaco, pentru a fi admis in regatele de canotaj. Iar pe amaritul de Jim Thorpe cine l-o fi pus sa joace baseball in vacantele de vara, pentru a-si intretine fratiorii? Ce, nu putea da lectii de pian? Dupa 76 de ani, cel mai prestigios campion olimpic din toate timpurile, inotatorul Mark Spitz, a fost la un pas de a fi deposedat de toate cele sapte medalii de aur, fiindca a facut reclama firmei Adidas care l-a imbracat. L-a salvat calitatea de a avea 50 de stele pe echipament. Atena, 1896. Robert Garrett, student american in arheologie, venit sa studieze vestigiile anticei Elade. A intrat in forfota primei Olimpiade moderne si, cum era si un baiat vinjos, s-a inscris in probele atletice de aruncare a greutatii si discului. Nu i-a fost deloc greu sa se inscrie si sa cistige. Au trecut un secol si 11 ani de atunci, si lumea sportiva se pregateste pentru o noua Olimpiada. Beijing 2007. Daca studentul Robert Garrett s-ar reincarna, n-ar mai putea participa. A