Se împlinesc 130 de ani de la alipirea Dobrogei la România, în timpul lui Carol I. Puţini cunosc istoria framântată a acestei provincii.

În evul mediu, între 1320-1322, Dobrogea este menţionată documentar cu numele de "Ţara Covarnei", ca formaţiune politică independentă (probabil că exista anterior), recunoscută de Bizanţ. În 1346 era condusă de Balica. Acesta particpă la războiul civil din Imperiul bizantin (1341-1347). După moartea lui Balica, în 1348 în fruntea statului dobrogean a venit Dobrotici, care se distinsese încă din 1346 în conflictul dintre Ioan al V-lea Paleologu, şi Ioan al VI-lea Cantacuzino. Dobrotici este recunoscut ca strateg, dar supus Bizanţului, de către Ioan Cantacuzino, împotriva căruia luptase. În 1366 despotul Dobrogei îl prinde pe împăratul I. Cantacuzino şi-l închide la Varna. O încercare de eliberare a cruciaţilor conduşi de Amedeo de Savoia eşuează. Împăratul este eliberat în schimbul recunoaşterii independenţei politice a Dobrogei. Dobrotici are bune relaţii cu Nicolae Alexandru Basarab domnitorul Ţării Româneşti, (1342-1366), care stăpânea şi nordul Dobrogei, şi cu urmaşul acestuia Vladislav Vlaicu (1364-1377). Afirmarea pe plan politic în Balcani a lui Dobrotici este consecinţa fărâmiţării forţelor feudale bizantine, bulgăreşti şi sârbeşti, care nu pot face front comun contra otomanilor, deveniţi tot mai ameninţători. Este, în acelaşi timp, urmarea directă a ascensiunii economice a Dobrogei, a afirmării centrelor economice de la Chilia, Licostomo, Vicina, sau, mai departe pe Dunăre, a Brăilei, Piua Pietrei, Hârşovei ş.a., care atrăgeau negustori din toate părţile. Independenţa Dobrogei e însă foarte serios ameninţată de otomani. Urmaşul lui Dobrotici, Ivanco (1386-1388), este ucis de turci în 1388. Succesele otomanilor (între altele şi cucerirea Silistrei) sunt anulate de intervenţia lui Mircea cel Bătrân, domnitorul