Politicienii se afla intr-un impas. Cum sa provoace participari sau dezbateri asemanatoare celor nationale, atit timp cit romanii, cehii, spaniolii, danezii nu impartasesc, decot foarte superficial, un sens comun al istoriei si o memorie europeana? Stiati ca astazi este Ziua Europei si ieri s-a dat startul celei mai apatice campanii electorale din cite a avut Romania in ultimii 20 de ani? Ele sint alegeri pentru Parlamentul European! Se asteapta noi recorduri de absenteism de la un capat la altul al continentului. In ciuda campaniei de constientizare, problemele economice si agenda interna a fiecarui stat se vor impune net in defavoarea oricarei dezbateri europene. In Romania, mesajele generale, gen "dezastru", menite sa fragezeasca urechile alegatorilor pentru prezidentiale, si vehementa discursului anti-Basescu acopera deja dezbaterile legate de activitatea europarlamentarilor. Nu va faceti iluzii. Peste tot in Europa, in diferite proportii, temele nationale abunda. Majoritatea cetatenilor par nu atit "eurosceptici", cit "euroindiferenti", afara de faptul cind se discuta, concret, de robinetele cu bani de la Bruxelles. De aceea, politicienii se afla intr-un impas. Cum sa provoace participari sau dezbateri asemanatoare celor nationale, atit timp cit romanii, cehii, spaniolii, danezii nu impartasesc, decit foarte superficial, un sens comun al istoriei si o memorie europeana? Se poate promova un sentiment al sarbatorii si al identitatii similar cu cel pe care il resimt francezii pe 14 iulie sau maghiarii la 15 martie, de la Atlantic pina la Prut? In ce conditii? Claus Leggewie, profesor de stiinte politice, explica piedicile, dar si posibilitatile unei asemenea constructii teoretice (A Tour of the Battleground: The Seven Circles of Pan-European Memory). Fiecare natiune a strins o multime de povesti si mituri care ii indruma pe cetateni sa actioneze in conformitate cu