Invitată în Franţa cu ocazia apariţiei la Gallimard a ultimul său roman, "La bascule du souffle" ("Atemschaukel", în germană), Herta Müller evocă anii petrecuţi în România şi se înclină în faţa limbii române. Sursa: Codrin Prisecaru

"În mod secret, prefer modul românesc de a privi lucrurile", a mărturisit scriitoarea, într-un interviu publicat de săptămânalul Telerama pe 27 octombrie. "Chiar dacă scriu în limba germană, această preferinţă interioară se resimte în modul meu de a înfăşura imaginile şi de a asocia cuvintele".

"Tatăl meu era SS"

Herta Müller povesteşte despre apropierea târzie de literatură, când, după o copilărie la ţară lipsită de cărţi, îi descoperă, în anii studenţiei, pe Elias Canetti, Peter Handke, Bertolt Brecht şi mai ales pe Paul Celan. "În ochii mei, Celan e cel mai mare autor. Poemul pe care l-a scris la trei luni de la revenirea de la Auschwitz mă lasă fără suflu. Provin dintr-o minoritate a României care a colaborat. Tatăl meu era SS şi, prin faptul că a purtat uniforma nazistă a contribuit la tot ce a condus la asasinarea părinţilor lui Paul Celan. Chiar dacă nu eram încă născută, port în mine o vinovăţie inefabilă", s-a confesat Herta Müller.

Autoarea a mai evocat pentru Telerama interogatoriile la care a fost supusă în România totalitară şi surpriza de a realiza, după ce a avut acces la arhivele Securităţii, cît de rafinate erau strategiile poliţiei represive. „În epocă, nu realizam de ce agentul care mă interoga îmi spunea „Deci nu vă place aici, vreţi să plecaţi la fascişti. Am descoperit, mai tîrziu, că nemţii erau numiţi „fascişti”;, ungurii- „revizionişti”; iar evreii erau „naţionalişti”.

"Securiştii erau foarte tari în psihologie. Erau capabili să găsească punctul slab al fiecărui individ şi foloseau strategii adaptate fiecărui profil uman", a povestit scriitoarea.

Pr