Am mers pana la Jilava, ba am si trecut de ea, ca sa ajung la restaurantul La Trei Magari, unde m-a trimis cineva ca sa mananc «nemaipomenit». Am mancat prost, dar macar nu mi-a parut rau de timpul si de benzina irosite, pentru ca locul e frumos. Macar atat…
La Trei Magari e un local cum sunt multe in jurul Bucurestiului, sau, oricum, in afara oraselor mari, unde preturile terenurilor sunt ridicate si nu iti poti permite decat rareori sa nu fii inghesuit. Cei trei magari sunt chiar pe marginea soselei care duce catre Giurgiu, dupa ce iesi din Jilava, unde incepe o mica padure. E chiar la marginea ei, foarte aproape de un alt restaurant, Valahia. Locul e frumos, bine amenajat, o investitie destul de consistenta. Au o cladire cu o sala foarte mare, dintr-o singura bucata, o terasa acoperita, alaturi, foarte mare si aceasta, inca o terasa cu umbrele si paravane de soare, un teren de sport si de joaca, parcare mare. Ce nu prea am vazut la altii, e un fel de sopron, foarte mare si acesta, in care au mai multe rotisoare – protapuri, mai bine zis – in care pot sa puna mai multe animale intregi la jar, in acelasi timp. Cred ca vreo patru sau cinci. Si au si cuptoare de paine acolo.
Meniul de La Trei Magari e romanesc, mai spre traditional, dar si italian! Sa fie acolo… Vazand ca e imens, am banuit ce ne asteapta. Si chair asa a si fost. « Gustarea calda » se cheama la ei « mizilic cald ». A fost un mizilic prost: sunca de supermarket, cascaval pane la fel, ciuperci fara nici o noima; ficateii si carnaciorii asa si asa, mamaliga din malai fara gust, un ochi (ou) deasupra cu ceva branza rasa. Salata de vinete « neutra ». Am luat pastrama, la insistentele chelnerului, prezentata ca ceva ce nu trebuie ratat La Trei Magari. A fost tare si fara gust, a ramas jumatate in farfurie. Ciorba “de coada de vita” nu era din coada de vita, insa a fost buna, singurul lucru
