Lumea arabă cuprinde un spaţiu întins pe două continente (Asia şi Africa), scăldat de apele a două oceane şi a două mări. 325 de milioane de oameni, 25 de ţări şi o civilizaţie mai puţin cunoscută europenilor, dar care merită descoperită.
Pe de o parte, deşert arzător, neospitalier, de cealaltă parte, ape reci, pline de viaţă. Un contrast ce a născut oameni care ştiu să preţuiască fiecare dar al naturii şi pentru care viaţa este mereu frumoasă, indiferent de greutăţi. Locuri pe jumătate la fel de vechi ca timpul... Petra (oraşul iordanian săpat în stâncă de nabateeni), Jeddah (conform legendelor, aici, pe pământul Arabiei Saudite, s-ar afla mormântul Evei), Karbala (cetate irakiană considerată a fi unul dintre cele mai sfinte oraşe musulmane după Mecca, Medina, Ierusalim şi Najaf), Qatif (port la Golful Persiei ce are în spate peste 5.000 de ani de istorie), Madaba (în Iordania, la 10 minute distanţă de acesta se află Muntele Nebo, locul de unde Moise a văzut pentru prima dată Ţara Sfântă), Al-Mashnaqah (aici a fost închis Ioan Botezătorul) sau fortăreaţa Kerak. Locuri în care istoria este parte integrantă din viaţa fiecăruia.
De-a lungul marilor drumuri comerciale ce legau Orientul Mijlociu de Occident s-au format aşezări mai mari sau mai mici, adevărate oaze în care caravanele se odihneau înainte de a porni iarăşi la drum. Aşa se face că, până în prezent, fiecare cort de beduin (de culoare neagră, făcut din ţesături împletite din păr de cămilă sau de capră), oricât de umil ar fi, trebuie să fie o oază de desfătare pentru călătorii care dau piept cu arşiţa deşertului. Tradiţia cere ca toţi oaspeţii să fie primiţi ca şi cum ar fi parte din familie. Sunt serviţi cu cele mai bune bucate şi ceai aromat cu frunze de mentă sau alte plante specifice deşertului, precum habuck şi marmaraya. Ceaiul este extrem de dulce şi însoţeşte discuţiile dintr
