"Eu nu vreau să fiu artist. Vreau să fiu liber!", scria fotograful Cristian Radu acum câteva luni pe blogul său. Şi tocmai de aceea este artist. Artişti devin fără să vrea – ca o consecinţă a valorii umane a mesajelor lor – oamenii angajaţi onest în zona creativă a cunoaşterii. "Eu nu vreau să fiu artist. Vreau să fiu liber!", scria fotograful Cristian Radu acum câteva luni pe blogul său. Şi tocmai de aceea este artist. Artişti devin fără să vrea - ca o consecinţă a valorii umane a mesajelor lor - oamenii angajaţi onest în zona creativă a cunoaşterii.
Artă, artist - cuvinte mari. "Mi-e teamă de cuvintele mari", spunea James Joyce, "pentru că ele ne fac nefericiţi". Şi tot Joyce credea că nu poate exista creaţie autentică şi valoroasă în afara umanului. Nu cred că putem fi fericiţi respingând nefericirea. Cred că putem da o mult mai onestă şi mai puţin utopică definiţie a fericirii, reuşind să fim umani - cu noi şi între noi. Pentru că a nu avea probleme, nu înseamnă fericire, ci o stare de imbecilitate - un blocaj al cunoaşterii.
Proiectul "iReadFaces" este modul creativ prin care Cristi Radu se caută pe sine în raport cu oamenii. De fapt, aşa a şi început: cu un autoportret într-un moment marcat de tristeţe. Privindu-şi autoportretul, Cristi şi-a dat seama că a inventat "oglinda sinceră". Şi a început să o dea cadou, simplu, şi altora care au rezonat - mai mult sau mai puţin raţional, dar absolut emoţional - cu acest concept. O oglindă magică, stranie, care ne dă jos măştile şi ne arată aşa cum suntem: nici urâţi, nici frumoşi - pur şi simplu oameni.
O oglindă care ne deficţionalizează chipurile şi ne reduce la amprenta expresiei originare, primare şi unice a identităţii. Cristi Radu a inventat aparatul de citit identităţile de dincolo de măşti. Cei 254 de oameni care au avut curajul să se reflecte în oglinda lui Radu şi-au descoperit identităţi