Criticii, nu foarte numerosi, il asaza in buna traditie a Scolii iesene (alaturi de Bancila, Tonitza, Camarut, Mihailescu-Craiu), remarcata mai curind pentru constanta si recurenta unor teme care privilegiaza bucolicul, nostalgicul, gratiosul, adica o esteticitate prioritar decorativa. Intre aparitiile editoriale din ultima vreme, cea dedicata pictorului Stefan Eugen Bousca merita cu prisosinta semnalata; mai intii pentru profilul monografic asumat, apoi datorita vesmintului deosebit de atractiv cu care a iesit in lume. Meritele trebuie impartite deopotriva de autor - publicistul Grigore Ilisei -, dar si de EdituraDana Art,cea care continua sirul lucrarilor consacrate artistilor ieseni reprezentativi. Lansarea albumului a coincis cu organizarea unei expozitii retrospective dedicate pictorului in discutie, eveniment vernisat de criticul Dan Haulica. Ambele intimpinari au avut rolul de a redestepta interesul pentru creatia unui artist ocolit pina acum de atentia cuvenita, desi s-au consumat deja doua decenii de postumitate. Cine este Stefan Bousca? Pentru generatia artistilor tineri, un pictor prea putin cunoscut, invocat cu deferenta, alteori cu nostalgie, de mai virstnicii confrati. Un personaj simpatic, ar spune acestia, retras dar inteligent. Dan Hatmanu il descrie ca "distins, inalt, elegant, cu o tinuta dreapta, ca un arc gata sa se desfasoare, era o aparitie putin stranie..., definindu-si personalitatea progresiv, dar cu mai multa incetineala, cu mai multa prudenta, poate, decit oricare pictor din generatia sa". Biografia artistului, crede Grigore Ilisei, este, dimpotriva, "spectaculoasa, marcata de evenimente memorabile... O existenta tumultuoasa, romanesca de-a dreptul". Defel atasat boemei iasiote naravite cu festinuri bahice istovitoare, Bousca trece drept un personaj confiscat intru totul de placerea picturii ca atare, fara vreun scop pragmatic, exterior, a