Nimeni nu poate înțelege o suferință mai bine decât cel care a trecut prin ea. Acesta este motivul pentru care o fată frumoasă, dar foarte timidă, din comuna Brezoaele, a decis să devină voluntar în campania „O șansă copiilor de la țară”
O cameră mică, dar curată, atât reprezintă casa familiei Grigore. Cei doi părinţi împart micul spaţiu cu cele două fetele ale lor, Cristina (16 ani) şi Violeta (13 ani). Nu au frigider, nu au maşină de spălat, iar lista lipsurilor e lungă cât o zi de post. Cristina este o fată care iese în evidenţă uşor, datorită ochilor ei albaştri. Dar nu are foarte mulţi prieteni, iar la şcoală stă deseori mai retrasă.
Problemele din familie au început la trei ani de la naşterea ei, când a venit pe lume surioara Violeta. Micuţa a fost diagnosticată cu sindromul Turner, o anomalie genetică rară, care afectează doar fetele şi le împiedică dezvoltarea. Pe lângă acest diagnostic, Vio a mai primit unul: Boala celiacă, adică intoleranţă severă la gluten.
„Surioara mea suferă foarte mult, deoarece nu tot timpul avem medicamentele necesare pentru ea. Suferă de foame, pentru că nu avem mereu bani pentru alimente fără gluten. Sunt foarte scumpe. Suferă de frig pentru că are doar o mână de haine”, ne spune Cristina, cu ochii strălucind de lacrimi. Îi e greu să vorbească şi să-şi exteriorizeze sentimentele vizavi de boala şi situaţia surorii ei mai mici.
Cristina nu ştie ce înseamnă o zi liniştită, pentru ca atunci când e acasă, stă şi se ocupă de Violeta, care se comportă exact ca un copil de doi ani. Mama fetelor vede cât de greu e şi fiicei mai mari: „Aşa mi-a dat-o Dumnezeu pe asta mică. Nu am ce să fac, încerc să le ofer tot ce au nevoie. Dar salariul de însoţitor de la stat nu l-am mai primit de trei luni, pentru ca nu sunt fonduri, soţul meu munceşte pe unde apucă pentru câţiva zeci de lei şi, în final, ajungem să trăim mai mult din
