S-a incurcat in itele Politehnicii, dar, dupa un an, a dat examen la Medicina fara sa le spuna alor sai si a intrat. Pe cand era student, mama sa a fost internata la Institutul "Parhon" si, mergand sa o vada, a inceput sa descopere mediul profesorilor de endocrinologie. De 40 de ani, prof. Constantin Dumitrache lucreaza in acest Institut. de LAURA TOMA CERCETARE. Peste 700 de articole de endocrinologie poarta semnatura profesorului Dumitrache A plecat din Braila, de pe strazile cu grecoaice cu basma strans legata, cu pipa si barfind seara pe la porti, lasand si balurile organizate de rusoaice, unde invata sa danseze vals. La matematica se descurca destul de bine, incat toata familia il vedea inginer. Mai mult de un an, nu a rezistat la Politehnica. "Mie imi placea mult sa casc gura la oameni, la buruieni si am dat examen pe ascuns la Medicina", spune zambind profesorul Dumitrache. "Toata copilaria mea am fost bolnavicios. Asa am cunoscut doctorii". Era in anul al treilea de facultate cand mama sa a fost internata la "Parhon". "Atunci am descoperit un mediu care nu semana cu cel din spitale, aici profesorii erau prin comportament niste poeti, niste copii mari si m-au atras foarte tare."
IN ADAPOST, LA MORENI. In â39 tatal sau a plecat in razboi. Pe atunci locuiau la Moreni. O perioada buna pe timpul razboiului s-a tot ascuns de rafalele de bombe cu sora si cu mama sa in adaposturi. "La sase ani m-am intalnit cu un barbat cu ochi albastri si cu barba. Mi s-a spus ca e tatal meu, caci la plecarea sa, eu abia ma nascusem", isi aminteste profesorul Dumitrache. In perioada secetei din â47, el era cel care mergea la cozi la paine neagra, pe care o mancau cu totii repede, pentru ca atunci cand se racea "devenea ca o caramida". Apoi, s-au mutat mai mereu, insotindu-l pe tatal sau care lucra in constructii.
NOVICE. La 24 de ani preda in amfiteatru unor
