Vieţile distruse, existenţele deturnate fără nicio noimă compun peisajul sumbru al României. Un bărbat a hotărât că e mai important să se tundă decât să aştepte microbuzul, şi a scăpat cu viaţă. Un altul s-a grăbit să ajungă maşina blestemată, şi a pierit alături de alţi 13. Accidentul cu microbuzul lovit de tren a întristat o întreagă ţară. O comună s-a prăbuşit în tragedie. Familii distruse, văduve, orfani, viaţa unei comunităţi a fost întoarsă pe dos. Şi asta din neatenţie.
Ştiţi faza. Vă urcaţi în microbuz şi plătiţi. Şoferul se întinde să ia banii şi se întoarce spre dumneavoastră. Se scobeşte în buzunar să dea restul. Nu se mai uită la drum pentru că-l ştie. A trecut de sute de ori pe acolo. Nimic nu-l poate surprinde. Această siguranţă şi superficialitate îl duc pe calea ferată în faţa trenului care a lovit microbuzul în plin. S-a întâmplat o dramă care spune ceva despre superficialitatea noastră. În goana după bani, după profit, se sacrifică oameni cu o uşurinţă nebună.
Proprietarii firmei care deţine microbuzul sunt la fel de vinovaţi de această tragedie ca şi şoferul. În fapt, e şi vina celor care trebuie să controleze firmele de transport, adică reprezentanţii statului. Lipsa de autoritate duce la moarte oameni nevinovaţi. Microbuzul circula ilegal, şoferul era angajat la negru şi nu avea licenţă pentru transportul de persoane. Micile aranjamente, micile ilegalităţi şi micile neglijenţe au provocat o mare de lacrimi.
România se năruie din cauza micilor hoţii. Cine respectă regulile jocului e luat de fraier. Iar şmecherii se descurcă, adică funcţionează după noi reguli care lucrează în avantajul lor. Acest joc face victime. Multe victime. Vieţile distruse, existenţele deturnate fără nicio noimă compun peisajul sumbru al României. Trăim într-o ţară nesigură pentru că ne bazăm pe acel „lasă că merge şi aşa”.
