Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.
„1942
Miercuri, 11 martie
Guvernul nou are misiunea să readucă Ungaria în cadrul catehismului de la Berlin, dar nici un om politic de seamă nu vrea să-şi ia această răspundere... Pentru noi, schimbarea n-are vreo importanţă directă. Ne ura Bárdossy, ne va urî Kállay. Dar poate să aibă una indirectă: cu Bárdossy, Berlinul se supărase împotriva maghiarilor – cu Kállay poate să se împace iarăşi... Pentru noi, nici un câştig! Personal, prăbuşirea lui Bárdossy îmi face plăcere. Prea aveam în amintire rânjetul lui veninos şi nu pot să uit întâlnirile mele cu el, pe când eram ministru. Sub aparenţe blajine, ascundea împotriva noastră o ură de neînvins, sub milogelile lui fierbeau toate ameninţările neputinciosului plin de nădejdi de răzbunare... «Nous sommes un petit pays, vous étes un grand pays: soyez larges et généreux...» – era fraza cu care termina atâtea cereri imposibile de satisfăcut... Apoi formidabila şi nejustificata lui carieră (era un sub-mediocru) revolta simţul meu de dreptate... O fi un mediocru şi Kállay (mai mult decât sigur că e), dar cel puţin nu-l cunosc!
De pe fronturi, nimic senzaţional nici azi. În Europa şi în America, opinia publică e sub impresia formidabilelor succese japoneze. Japonezii îşi netezesc victoriile şi îşi organizează ocupaţia ţinuturilor cucerite. După ultimele telegrame, au debarcat masiv în Noua Guinee, probabil cu intenţii precise împotriva Australiei, acum direct ameninţată. Au şi început bombardările aeriene a principalelor