Ca si cum un Rumsfeld l-ar pune pe un Bush in urgenta de a lua primul avion pentru a verifica la fata locului... pornitul blindatelor la prima cheie. Desi amuzat parodic, titlul - fara semnul intrebarii - se voia, acum ceva timp, a desemna inchegarea unei forte capabile sa rastoarne un criptocomunism ce se prelungea nepermis de mult. Pe care-l si rasturnase, de altfel, renascind speranta ca tara poate reintra in climatul european civilizat. Doar ca sub amuzamentul parodic statea pitita si ingrijorarea ca partidele ce cistigasera - in alianta - alegerile aveau de luptat nu numai cu agresivele reziduuri ale coalitiei invinse, dar si cu propriile animozitati. Ce vedem astazi - cu aceeasi ingrijorare - confirma presimtirile. Care ar fi, in fond, explicatiile? Numai si o simpla trimitere le politica organica a unei Romanii care disparuse de mult sub senilele tancurilor, dar si - mult mai probanta - la statele puternice ale momentului releva hibele asteilalte Romanii. Zbatindu-se sa revina la traditionalul ei statut european. Adica sa stea demna alaturi de puterile ce i-au servit permanent ca model. Dar si in loiala concurenta. In nici una din acestea, solutia aliantei partinice - fie doar si una strategic electorala - nu are motivatie. Partidele de traditie nefiind supuse constringerilor conjucturale. Cu totul altul fiind scenariul. Unul dintotdeauna al alternantei, al inlocuirii celui care a obosit. Tarile vest-europene - cu cele citeva monarhii de o mare frumusete simbolica, intr-un continent mereu supus ravasirilor mai mult sau mai putin republicane - dar mai ales o America benefic hegemonica intr-o lume globala din ce in ce mai greu de supravegheat democratic, nu dau semne ca s-ar plictisi in vechiul exercitiu al alternantei. E greu de imaginat - in atare establishment - macar si incercarea conjuncturala a unei intelegeri intre forte partinice de justificat orgoliul s