Dacă erau adevăraţi bărbaţi de stat, s-ar fi întâlnit de la început şi ar fi stat de vorbă. Dar au preferat să se dea în spectacol.
Chiar dacă sunt din tabere politice diferite şi sunt nevoiţi să coabiteze şi să-şi împartă puterea (sau poate tocmai de aceea), preşedintele şi premierul ar fi putut să rezolve chestiunea reprezentării la Consiliul European discret şi eficient. N-au fost în stare, pentru că în politica românească nu se poartă nici dialogul politic, nici raţiunea. Se poartă show-ul la televizor, fenta şi miştourile.
Nu mai departe de începutul acestui an, Victor Ponta cerea o dezbatere publică în Parlamentul European din cauza „derapajelor democratice" din România. Numit premier chiar de „dictatorul" pe care îl înfierase, se gândeşte să-l pună la zid de tot şi obţine o declaraţie a Parlamentului pentru a merge la Consiliul European. Traian Băsescu îşi reia vechiul obicei de a vorbi la telefon cu poporul prin intermediul televiziunii şi, după oarecari miştouri la adresa „domnului doctor în drept Ponta", dă de înţeles că nu va ceda. De ce nu au rezolvat problema printr-un dialog deschis, ca între bărbaţi de stat responsabili, care au în mână soarta ţării? Pentru că nu sunt bărbaţi de stat. Ponta „se poartă ca un adolescent" (aici Traian Băsescu are dreptate), iar Băsescu are o „parte conflictuală" care „i-o ia înainte" (aici Victor Ponta are dreptate). Numai că oamenii aşteaptă de la ei să se comporte ca doi conducători veritabili, nu ca nişte comentatori care îşi dau cu părerea la talk-show-uri.
Astfel, meciul suspendat de ceva vreme a reînceput. Conform bunului obicei naţional, lumea stă pe margine, îşi dă cu presupusul şi aşteaptă să vadă cine va câştiga. Va pierde toată lumea, pentru că atenţia excesivă acordată acestor meschinării lasă în umbră adevăratele probleme. În cazul de faţă, o problemă importantă e că avem o Constituţie