În mai 2011, Dan Perjovschi a fost invitat de Ambasada Franței în România și de Institutul Cultural Francez să conceapă cîteva lucrări inspirate de citate din Cioran, urmînd ca ele să fie expuse în diferite locuri publice din București. În prezent, desenele sale menite să celebreze centenarul Cioran pot fi văzute (pînă pe 14 ianuarie) la galeria pariziană Michel Rein, cu care artistul român colaborează din 2006. Expoziția solo din capitala Hexagonului este cea de a treia dedicată lui Perjovschi de Galeria Michel Rein.

Cinic al urbanului, versiune recentă și stilizată a lui Diogene, fragmentarul Cioran nu își putea găsi o reprezentare grafică mai bună decît în desenele unui artist cu un ochi deopotrivă înțelegător și ironic aruncat mundaneității. Eseurilor „fragmentare“ ale lui Cioran, confesînd instantanee umorale rafinate, le corespunde desenul mural „efemer“ al lui Perjovschi, două forme de dispreț față de „seriozitate“ (a sistemului filozofic, a „grandorii“ sferei politice), față de „definitiv“ și de verdict. Nietzschean în nihilism și în stil, totuși Cioran a fost aproape „populist“ în genul lui de scriitură, litanie apocaliptică, miez de îndoială și frămîntare inspirată și pentru cel ce nu a citit vreodată „clasicii“ gîndirii. Filozofiei sale – antidot împotriva „opiumului ideologiilor“ – îi răspunde arta lui Perjovschi, „antielitistă“, subversivă în timpul regimului comunist, critică și în capitalism. Ceea ce propun amîndoi este o maieutică menită să producă nu adevărul, ci îndoiala infinită în cititor și, respectiv, privitor. Dincolo de dimensiunea estetică a operei lor, și Cioran, și Perjovschi au un proiect angajat, axiologic. Cei doi vor să miște atitudinile, urmînd o schemă inversă în raport cu marile proiecte ideologice – nu cultivă certitudini, valori eterne, adevăruri, ci un joc de relativități, o amărăciune elegantă.

@N