Hotărârea Curţii Constituţionale a reuşit să distragă atenţia rusofililor de la Vilnius spre Bucureşti. Atenţionăm că hotărârea Curţii nu a vizat problema limbii. Curtea nu a schimbat Constituţia Republicii Moldova, şi nici nu a echivalat termenele moldovenească şi română, cum dorea Ana Guţu, deoarece nu ţine de competenţa sa.
Curtea a făcut mult mai mult, ea a repus în drepturi Declaraţia de Independenţă, şi a constituţionalizat prevederile acesteia, care stau la baza statului Republica Moldova, cel puţin a celui postsovietic. Marii moldovenişti care "apără" independenţa Moldovei, de ce nu respectă declaraţia ? Unii spun că declaraţia este doar o lege, în comparaţie cu Constituţia. Domnilor, Declaraţia de Independenţă este mai presus de orice lege şi constituţie, şi orice contravine declaraţiei contravine independenţei însăşi.
Prin urmare, moldoveniştii sunt cei mai mari antistatalişti şi trădători ai independenţei Moldovei, nerespetând declaraţia. Amintindu-ne de trupele ruse "pacificatoare", rezultă că art. 13 din Constituţie este sfânt, dar articolele ce determină “integritatea şi inalienabilitatea" ori "neutralitatea", sunt neglijabile. Fu-fu-fu tovarăşi statalişti, v-aţi făcut de râsul găinilor, cum se spune la moldoveni.
Hotărârea Curţii a şi revigorat vechile teorii moldoveniste, care uneori se contrazic una pe alta, dar sunt toate omniprezente în conştiinţa moldovanului patriot. Prima teorie este cea a vechiului popor moldovenesc, atestat încă sub Papură-Vodă (în realitate porecla domnului Ştefăniţă Lupu) ori şi mai devreme sub Mioriţa-Vodka, undeva prin mezozoicul dinozaurilor. Dar nu mai devreme de ruşi, atestaţi încă în pleistocen. Probabil că atunci când moldovanul călărea tyranozaurii, românul se ascundea prin vizuini, ca şobolanii. A doua teorie, este cea a limbii strămoşeşti moldoveneşti, deobicei expusă în rusă.
Prima carte tipăr