Steaua a arătat că îşi merită locul din Liga Campionilor, dar este clar că încă nu ştie ce trebuie să facă acolo. Nu poţi să joci fotbal doar o oră, nu ai voie să te crezi mare echipă, trebuie să respecţi adversarul 90 de minute, şi, foarte important, nu ai voie să greşeşti.

Şi nu este vorba doar de greşeala de la faza primului gol, pentru că steliştii au greşit destul. Au greşit pase, au greşit ţinta, dând uneori senzaţia că au greşit chiar Liga. După minutul 60 au jucat ca la noi în Divizia A, în faţa unei echipe care joacă toate cele 90 de minute ca în Bundesliga sau ca în Champions League. De unde şi scorul. Cât timp Steaua a jucat, şi nu s-a jucat, a fost 0-0. După auto-tonto-golul la care au “colaborat” Szukala şi Tătăruşanu s-a făcut repede 3-0.

Iar steliştii nu au scuze. Dacă se uitau la televizor în seara de marţi şi-ar fi dat seama ce trebuie să facă. Pentru că la fel, dacă nu chiar mai rău, a păţit Galatasaray: 0-1 la pauză, după o primă repriză pe care chiar au dominat-o, 1-6 la final. Echipele mici cad repede după un moment de cumpănă şi de aceea nu ai voie să te relaxezi nicio secundă. Dacă Uchida nu înscria pentru 1-0 în minutul 67 probabil că Steaua ducea meciul până spre final cu speranţa unui egal, dar este greu de crezut că-l şi obţinea.

Pentru că ultima jumătate de oră de joc a arătat limitele lotului cu care trebuie să lucreze Reghe şi a mai arătat că presiunea este prea mare pentru unii jucători.

Iar faza primului gol, cel care a însemnat, de fapt, început sfârşitului, este o radiografie a echipei Steaua.

Szukala a lăsat mingea să treacă de el, convins că o prinde Tătăruşanu, dar portarul stătea liniştit şi se uita cum mingea intră în poartă. A fost un gol care a redus Steaua la nivelul unei echipe de Liga lui Mitică. Este greu să faci faţă într-un meci de Champions League când ratezi senin, când driblezi până